Restul de cafea din ceașca lăsată în grabă pe noptieră înainte de a trăi miracolul banal al vieții noastre: ziua. Restul de vis după ce a sunat ceasul. Singurul moment când îți permiți să mai stropești puțină fantezie în ritmicitatea existenței. Restul de umanitate risipit când te-ai blocat la replica doamnei care ți-a mărturisit că …
