A ști în orice moment al vieții în ce punct ești.
A ști că i-a scris până acum ceva vreme.
A ști ca Ea a primit toate cuvintele pe care tu nu ai dreptul să le primești.
A ști obiectiv că you’re wasting your young years.
A ști că singurătățile și temerile lor adiacente creează dependențe inexplicabile.
A ști că repetitivitatea gesturilor nu reflectă decât obișnuință și nicio altă interconexiune galactică.
A ști că poți pleca fără urme de praf stelar sau de regret în urmă.
A ști că zilele sunt și vor fi la fel.
A ști că uneori eforturile noastre sunt în zadar și dorințele, deși puse sub preș, încă arzânde.
A ști că probabil ermetismul tău nu-ți va permite niciodată să simți veritabil și veritabila deschidere umană.
Câtă cunoaștere, atâta dramă. Cât realism, atâta luciditate. Câtă luciditate, atât de puțină fantazie.