hernacovaMelancolia autumnală este o boală. Sezonieră. Se instalează subit la început, mijloc sau final de august și încetează brusc la început, mijloc sau final de martie.
Este o boală profesională. Anumite suflete defecte preocupate excesiv cu de ce-uri existențiale o capătă. Sufletele în căutare de Phaidon și sensuri chiar și în locuri și stări fără sens. Se asociază cu alte boli conexe cum ar fi boala socratică a cercetării vieții. Necontenite și necontenit.
Este o boală cronică. Nu te vindeci indiferent de anotimpul în care te afli. Simptomele se acutizează la frig și dispar la o ultimă ieșire leșinată a soarelui pe scenă. O respiri până și în zilele toride. Știi că este acolo și doar medicația adecvată a trăitului ritmic zilnic o ține sub control. O cari la birou, la duș, în nopțile de dragoste sau amiezile de duminică și plictis.
Este o boală contagioasă. Se ia printr-o simplă privire. O pandemie de melancolie autumnală. „acoperă-mi inima cu ceva. cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.”
