hernacovaVineri. Într-o zi ploioasă de octombrie. Oare simțea angoasa, neantul și culmile disperării alergând prin vene și capilare? Oare trecea prin zile și nopți ca „o târfă într-o lume fără trotuare”? Oare simțea că-i trece viața ca o clipă într-o mare de clipe? Oare știa că nu contează? Oare se certase deja cu Xantipa despre creșterea taxei liceului particular fancy la care copiii se prefăceau că învață?
Oare postase deja reelul inspirațional în agora în care le explica oamenillor cum să-și găsească echilibrul interior pierdut în dezechilibrul exterior? Oare știa că va muri? Oare conștientiza că va muri? Iar după moartea lui vor rămâne un dialog și 2 influenceri (Phaidon și Echecrates) care să încerce să înțeleagă ceva din toată povestea asta. Oare iubea ploaia sau viața îl acrise suficient încât să ducă razboaie cu fenomenele meteorologice? Oare știa că e urât sau încă mai spera că retinolul va ajuta și va opri ridarea direct proporțională cu scăderea densității oaselor? Mai credea în Cetate sau încă visa infrastructură și spitale regionale?
Oare băuse un gin tonic înainte de cucută? Oare chiar știa că nu știa nimic?
