hernacovaRestul de cafea din ceașca lăsată în grabă pe noptieră înainte de a trăi miracolul banal al vieții noastre: ziua.
Restul de vis după ce a sunat ceasul. Singurul moment când îți permiți să mai stropești puțină fantezie în ritmicitatea existenței.
Restul de umanitate risipit când te-ai blocat la replica doamnei care ți-a mărturisit că nu crede că îi va intra salariul (minimul din economia aceea detestată de socialistul Chomsky) înainte de Paște.
Restul din ziua de naștere când trebuie să înghesui criza ontologică anuală în ultimele 30 de minute ale celor 24 de ore insuficiente pentru a reflecta toate stările, trăirile, zbaterile, resentimentele, orgoliile, căderile, gloriile, greșelile și mărinimiile din ultimul an.
Restul de entuziasm de la petrecerea în care ai fost cea mai frumoasă fată din univers și ai așteptat prințul din povești care să te conducă la caleașca modernă a uberului.
Restul de zâmbet rămas după complimentul din autobuz.
Restul de vin de pe fundul paharului din care ai băut toată amărăciunea cosmosului.
Restul piesei puse pe repeat de vineri seara. Pe care o oprești brusc luni dimineața când redevii ființă funcțională. Copie timidă de AI.
Restul de șuruburi rămase de la biroul Ikea care poartă lumea ta ca un Atlas (deși îi lipsesc piese). A urma instrucțiunile vieții precum instrucțiunile Ikea și a rata elementele esențiale.
Restul de carduri expirate, tăiate și aruncate în colțul de istorie a casei.
Restul de lacrimi uscate de așezarea timpului peste durere.
Restul de lacrimi uscate de cel mai vibrant râs demn de absurdul teatrului sau a destinului.
Restul de nisip rămas în bagajul de la mare care să-ți reamintească de sezonierul vieții. În care ploaia bacoviană dansează cu soarele de iulie.
Restul de bilețel ca dovadă supremă a sincerității.
Restul de carte necitită peste care adormi abrupt. Similar unora din deciziile tale camuflate în decizii raționale bazate pe gândire și atenție.
Restul de sentiment care nu mai are unde supraviețui.
Restul de tartă cu fructe pe care-l mănânci egoist într-un colt de bucătărie acceptând că atât de multe gesturi și bucurii rămân egoiste în esența lor.
Restul de ego care se tăvălește într-un moment de penibil sau insucces.
Restul de personalitate care nu-și mai găsește locul în noua abordare holistică a variantei tale mature.
Resturi și lipsuri. Ansamblul vieții noastre preapline.
