hernacovaDragă Virginia,
Ar fi trebuit să scriu un eseu despre etică, dar nu am inspirație. De ce scriu eseuri despre etică? Nu pentru că aș fi un barometru al binelui și răului, ci pentru că, așa cum ai spus-o tu atât de brutal de gingaș, ֦dacă sunt celibatare, femeile devin filantropice și pedagoge, iar dacă se căsătoresc ajung soții de oameni celebri”.
Nu, nu m-am căsătorit. Şi nu, nu am fost pagina 97 a volumului celor de la Black Button[1]. Pentru că, deşi am o cameră a mea şi un status financiar care ar putea fi caracterizat independent şi echilibrat (amuzantă asociere), nu scriu. Sau scriu eseuri juridico-psiho-sociale neîncadrabile în specii şi genuri literare, şi nu literaturi. Pentru că domnul Camus (un bărbat veritabil!) mă urmăreşte cu a sa concluzie ֦trebuie să existe 2 când se scrie.”
Iar în materie de scriitură lumea mea e singulară. Cam ca toate lumile interioare veritabile. Îndrăznesc, totuşi, să-ţi scriu. Pentru a-ţi spune că femeile (scriitoare sau nu) sunt bine în 2020. Multe sunt independente şi groaznic de singure şi singuratice. Marea majoritate au cel puţin 5 camere: 4 ale inimii şi una pe pământ. Unele au chiar bitcoini şi s-au lăsat de tranzacţionat sentimente bovarice. Tiparniţa lui Gutenberg e trecut, căci femeile nu mai au nevoie de Hogarth Press. Acum scriu pe bloguri şi website-uri, pe ziduri, în stele, în palme sau în noroc. Femeile apar pe bani sau în antologiile şcolare, dar, mai ales, iau premii literare. Prestigioase sau necunoscute.
Sunt de acord cu tine. Există sora lui Shakespeare. Şi ea e formată din toate femeile care au iubit cuvintele, din cele care le-au scris, tocit, plâns sau urât. Zăcămintele de cuvinte feminine au rămas, în continuare, profund neexploatate. Cred că într-un viitor nu foarte îndepărtat, când planeta va fi populată de AI, singura componentă afectivă va fi dată de cuvintele feminine nerostite.
Dar, dragă Virginia, nu mai e la modă să fii feministă. Vremurile tale au apus. Au fost tocite prin uz excesiv de stereotipuri, lupte verbale (din nou, cuvintele!), gender policies sau alte expresii englezeşti (ai fi mândră). Aşa că asistăm la un Brexit feminist, deşi, cel mai probabil, mentalităţile se mişcă mai greu – nu de alta, dar sunt şi ele feminin, plural, destul de (f)rigide. Da, am un simţ al umorului uşor masculin. Şi uneori şi o energie masculină. Că tot ne plac stereotipurile, dragă Virginia.
Singurul care-şi mai permite să înşire argumente pentru care iubeşte femeile e Cărtărescu. Îmi plăcea motivul acela cu mâncatul biscuiţilor dimineaţa, dar de la 30, femeile nu mai au voie să consume zahăr.
De ce ar fi trebuit să-ţi scriu în volumul de la Black Button? Pentru că am supravieţuit unei petreceri de Valentine’s fără partener şi dansând singură şi foarte virtual cu Julio Iglesias pe a sa Baila Morena. Ştiu ce vei zice: dacă pentru atât meriţi să fii într-un volum dedicat scriitoarelor cunoscute şi laureate atunci bunica ta care a asistat la cel puţin vreo 3 morţi şi a îngropat toţi câinii casei când le-a venit sorocul în ce almanah astral ar trebui inclusă? Uof, Virginia, ai dreptate. Nu cred că se pune nici participarea la olimpiada de română, nu? Sunt uşor emoţională (feminin) şi rănită în orgoliul (masculin) că nu m-au selectat pentru volum şi că nu ştiu că scriu de pe la 14 ani când am descoperit valenţele cuvintelor şi, undeva ascunsă, pe sora lui Shakespeare. Confundând-o, în mod stupid, cu iubita lui.
Dragă Virginia Woolf, îţi scriu pe un website. În construcţie. Cam ca toată viaţa noastră. Pentru a-ţi spune că te iubesc. Pentru că ai inventat stream of consciousness, ai încurajat umoristic şi fin feminismul, pentru că le-ai băgat minţile în cap femeilor şi le-ai spus că le trebuie casă şi bani, pentru că ai iubit şi suferit ca nimeni alta.
Yours forever,
S.B.
[1] Eseul face trimitere la volumul Dragă Virginia, apărut la Black Button Books, pe care îl recomand cu tot dragul. La 90 de ani de la publicarea eseului Virginiei Woolf, O cameră doar a ei, care vorbește despre scris, despre femei care scriu, despre spațiu personal, independență și explorare, cincisprezece scriitoare îi răspund autoarei britanice din propriile spații intime, descriindu-și libertățile și mediile de explorare și exprimare. https://www.blackbutton.ro/cartile-noastre/adela-greceanu-adina-rosetti-ana-maria-sandu-angela-marinescu%C2%A0cosmina-moro%C8%99an-diana
