hernacovaCartea impresionează prin prospețimea și relevanța sa. Modul în care Burton descrie melancolia, cauzele sale și posibilul tratatament arată că multe trăiri sunt, de fapt, eterne. „Melancolia din iubire”, așa cum este ea prezentată de autor, va atinge sufletele, într-o manieră similară, și peste 100 de ani. Nu este întâmplător că un întreg capitol este dedicat acestui tip de melancolie, deoarece „faptul că îndrăgostiții sunt nebuni nimeni nu poate să-l nege – amare simul et sapere, ipsi Jovi non datur/a fi îndrăgostit și înțelept în același timp este ceva ce nici chiar Jupiter nu poate garanta că este cu putință.”
În „prefața satirică” a cărții autorul descrie fenomenul și rațiunea pentru care a decis să scrie despre el, dovedind o fină autoironie. „Îngăduitorule cititor, presupun că te vei arăta nespus de curios să afli ce fel de personaj antic sau ce rol pe scenă întruchipează cel ce pătrunde cu o nemaiîntâlnită insolență în acest teatru care este lumea în care trăim”. În lumea-teatru în care trăim oricine poate fi atins de melancolie – pare a ne spune Burton. A scrie/a citi despre melancolie reprezintă unul din mijloacele prin care omul se poate apropia de concepția lui Democrit (foarte apropiată de stările lui Burton): „cel mai bun lucru pe care-l are de făcut omul este să-și petreacă viața păstrându-și pe cât posibil liniștea sufletească și supărându-se cât mai puțin.”
Ce este melancolia?
O pictură de Dürer, un cuvânt des utilizat, o stare care primește mai degrabă definiții sufletești decât științifice. În viziunea lui Robert Burton este „fie o dispoziție, fie o obișnuință. Când e dispoziție e o stare care ne face să simțim tristețea, lipsa unui lucru după care tânjim, repulsia, neliniștea, teama, nefericirea, emoția intensă sau agitația minții, orice fel de grijă, nemulțumire sau gând care declanșează o stare de mâhnire, apatie, apăsare și rănire a sufletului”. O definiție largă, ar spune juriștii. În strânsă corelare cu natura umană – „omul care se naște din femeie este pieritor și măcinat de suferință”. Solomon ar extinde această definiție, întrucât, în viziunea sa „chiar când râdem, inima se întristează.”
Cauze, simptome
Burton analizează câteva din cauzele melancoliei, unele inedite, altele cu o dublă valență de cauză și simptom. Astfel, mișcarea fizică nemăsurată, solitudinea, trândăvia, tristețea („maica și fiica melancoliei, simptomul și cauza principală”), rușinea și umilința, sforțarea, ura, discordia, dorința de răzbunare, furia, iubirea de învățătură, educația, spaime și frici, ironii usturătoare reprezintă posibile cauze. Cartea te face să treci printr-un mozaic de stări și te conduce subtil, dar inevitabil la introspecție.
Puțin tratament în loc de concluzii
Lectura are meritul de a te face să înțelegi și să accepți prezența unei doze de melancolie în viața fiecărei persoane. Cuprinderea acestei axiome duce la panaceu, liniște sufletească și înțelepciune – „nu există mulțumire în această viață, în schimb, așa cum s-a spus totul este deșertăciune și vânare de vânt, totul e strâmb și imperfect. Dacă ați avea părul lui Samson, puterea lui Milo, brațul lui Scanderberg, înțelepciunea lui Solomon, frumusețea lui Absalom, bogăția lui Cresus, măreția lui Cezar, sufletul lui Alexandru, elocința lui Cicero sau a lui Demostene, inelul lui Gyges, Pegas, calul înaripat al lui Perseu și capul Gorgonei, anii ce urmează să vină ai lui Nestor, toate acestea nu v-ar face să vă simțiți împlinit. Și dacă printre noi ar exista adevărata fericire, ea ar dăinui doar pentru o vreme, așa cum dimineața glorioasă se transformă într-o după-amiază înnorată.” De aceea, minunata lume nouă a lui Huxley este disponibilă doar pe bază de medicament.
Burton jonglează cu multe posibile pastile care sunt disponibile și azi în farmacia lumii cum ar fi mișcarea fizică, muzica și voia bună, compania care întreține buna dispoziție, preocupări agreabile.
Dar cele mai importante remedii ar fi următoarele: „cunoaște-te pe tine însuți. fii mulțumit cu soarta ta. nu te încrede în bogății, în frumusețe și nici în trântori, căci aceștia te vor duce la pierzanie. trăiește în pace cu toți oamenii, declară război viciilor. nu fi leneș. privește cu luare-aminte înainte să faci saltul. prevederea e mama înțelepciunii. cinstește-ți părinții, vorbește-ți de bine prietenii. fii cumpătat în privința a patru lucruri: lingua, locis, oculis et poculis. ai grijă încotro privești. fii măsurat cu cheltuielile, ascultă cât de mult poți, vorbește cât mai puțin. dacă vezi vreo greșeală la altul, îndreaptă-ți propria greșeală. păstrează-ți gândurile doar pentru tine. nu îți da în vileag secretele, fii cât mai tăcut în privința intențiilor tale. nu pleca urechea la cei ce spun verzi și uscate, la clevetitori, nu fi neobrăzat în conversații. aruncă vorbe de duh fără să înțepi pe altul, nu supăra pe nimeni. păstrează-ți casa în ordine. acordă atenție siguranței tale. la fel ca vulpea care merge pe gheață, ai grijă în cine te încrezi. nu te întinde mai mult decât ți-e plapuma. dăruiește cu inima deschisă. plătește-ți de bunăvoie datoriile. nu fi sclavul banilor tăi. nu pierde nicio ocazie, exploatează orice prilej, nu îți irosi timpul. fii supus în fața mai-marilor tăi, respectă-i pe cei de-o seamă cu tine, fii binevoitor față de toți, dar nu prea apropiat. nu linguși pe nimeni. nu minți, nu semăna discordie. ține-ți cuvântul și promisiunea, fii statornic în hotărârea bună. spune doar adevărul. nu fi părtinitor, nu ține multă dușmănie. nu pune pariuri, nu face comparații nu fi cusurgiu. nu îți băga nasul unde nu-ți fierbe oala. nu te admira pe tine însuți. nu fi îngâmfat sau iubitor de slavă deșartă. nu jigni. nu te teme de ceea ce nu poate fi evitat. nu plânge după ce nu mai poate fi îndreptat. nu te subestima. nu acuza pe nimeni, nu elogia pe altul. nu te duce la tribunal dacă nu ai temei trainic. nu îți măsura puterile cu unul mai puternic decât tine. nu alunga un vechi prieten, ia aminte la dușmanul cu care te-ai împăcat. vizitele scurte sunt cele mai plăcute. nu fi lipsit de recunoștință. fii blând, iertător și răbdător. să faci numai bine în jurul tău. nu te încrede în cuvinte meșteșugite. nu rămâne imparțial într-o dispută, temperează-ți pasiunile. iubește-i pe ceilalți, ca să fii iubit la rândul tău. adăpostește-te de furtună. nu te înjosi de dragul banilor. nu îți închipui că ești mai important decât ești în realitate. bucură-te cu măsură. mergi ca și cum s-ar putea să te întâlnești cu cineva, rămâi ca și cum s-ar putea să fii găsit. trăiește-ți viața cu inocență. păstrează-ți verticalitatea, nu ai nevoie de nimeni care să-ți spună care este calea ta.” Melancolia lui Burton poate fi asezonată cu o cană de cafea, niște Dürer și o nebunie de Philip Glass.
